kiwi

KÍWI, kiwi, s. f., s. n. 1. S. f. Pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă (Apteryx australis). 2. S. n. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu formă ovală, de mărimea unui măr mijlociu, cu miezul verde, cărnos, acrișor și cu coaja pufoasă, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

KÍWI s. f. invar. 1. Pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă (Apteryx australis). 2. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu formă ovală, de mărimea unui măr mijlociu, cu miezul verde, cărnos, acrișor și cu coaja pufoasă, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

kíwi1 (pasăre) s. f., pl. kíwi

kíwi1 (pasăre) s. f., pl. kíwi

*kíwi2 (fruct) s. n., pl. kíwi

*kíwi2 (fruct) s. n., pl. kíwi

kíwi s. f. invar.

KÍWI s. (ORNIT.; Apteryx australis) apterix.

KÍVI s.m. v. kiwi.

KÍWI s.m. Pasăre din Noua Zeelandă, de mărimea unei găini, cu ciocul lung și ascuțit, care nu poate zbura, având aripile atrofiate. [Scris și kivi. / < fr. kiwi].

kiwi s. f. invar. 1. pasăre acarinată din Noua Zeelandă, cu ciocul lung și ascuțit, ușor curbat, având aripile atrofiate; apterix. 2. fruct exotic, asemănător cu para, cu scoarța păroasă și pulpa verde și dulce ♦ băutură răcoritoare din acest fruct (< fr., engl. kiwi).

KÍWI1 f. invar. Pasăre nocturnă de talie medie, cu aripile atrofiate, cu ciocul lung și ascuțit, cu pene flocoase, care se hrănește cu larve și insecte și este răspîndită numai în Noua Zeelandă. /< fr. kiwi, germ. Kiwi

KÍWI2 f. invar. 1) Fruct parfumat al unei plante din familia lianelor, coaja flocoasă a căruia se aseamănă cu penele păsării cu același nume. 2) Băutură preparată din acest fruct. /< fr. kiwi, germ. Kiwi

kiwi s. n. (bot.) Fruct exotic bogat în vitamina C, asemănător ca formă cu para ◊ „Au mâncat portocale, banane și kiwi” Tin.lib. 30 XII 89 p. 1. ◊ „Acesta este un kiwi, acesta un ananas, iată o rodie.” R.lit. 31/93 p. 14; v. și R.l. 1213 IX 92 p. 6, Cuvântul 52/93 p. 3, R.l. 12 XII 96 p. 1; v. și oranj [pron. chívi] (din engl., fr. kiwi; BD 1966; DEX, DN3 – alt sens)

KÍWI (< fr., engl. {i}) s. f. 1. Pasăre acarinată neozeelandeză pe care de dispariție, înaltă de 30 cm (Apteryx australis). Se hrănește cu viermi, larve de insecte și, bazându-se pe un simț olfactiv dezvoltat, duce o viață nocturnă. Este simbolul național al Noii Zeelande, fiind protejată prin lege. 2. Plantă volubilă, lemnoasă, originară din China, cu frunze de 6-15 cm lungime și 3-10 cm lățime, fructe bace verzui, cu pulpa comestibilă, bogate în vitamina C (Actinidia chinensis). Se înmulțește prin butașii colectați toamna și păstrați în nisip, la rece; se plantează primăvara. Cultivată pentru prima oară pe scară largă (1950) în Noua Zeelandă, unde a căpătat numele de k.