jubila

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A se bucura foarte mult, a simți o mare satisfacție, a-și exterioriza satisfacția. Se păcălesc unul pe altul și jubilează zgomotos. CAMIL PETRESCU, U. N. 247.

jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză

jubilá vb., ind. prez. 1 sg. jubiléz, 3 sg. și pl. jubileáză

JUBILÁ vb. v. triumfa.

JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler].

JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)

A JUBILÁ ~éz intranz. A încerca o mare satisfacție (în urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare

jubilà v. a arăta o mare bucurie.

* jubiléz v. intr. (lat. júbilo, -áre, a striga de bucurie). Arăt mare bucurie.

jubila vb. v. TRIUMFA.