jimbătură

JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură.

JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură.

JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Regional) Defectul de conformație a gurii la un om jimbat; fig. încrețitură a suprafeței unei ape. [Păstrăvul] se repede cu deliciu spre muștele care tremură pe jimbătura valului. SADOVEANU, O. A. II 211.

jimbătúră (reg.) s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri

jimbătúră s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri