jicnicer

JICNICÉR s. m. v. jitnicer.

JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.

JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale Curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

JICNICÉR s. m. v. jitnicer.

JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.

JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [Var.: jicnicér, jignicér s. m.] – Jitniță + suf. -ar.

JICNICÉR s. m. v. jitnicer.

JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.

JITNICÉR, jitniceri, s. m. (Învechit; în țările romîne) Dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale curții domnești. Vasile Ghenea, mare vistiernic, și Georgie Bogdan, mare jitnicer, fuseseră... închiși. SADOVEANU, Z. C. 143. Ștefan și boierii se reped la zidul care înconjoară ograda, afară de... stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr. DELAVRANCEA, A. 30. – Variante: jicnicér (NEGRUZZI, S. I 301), jignicér (ALECSANDRI, T. 1112) s. m.

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

jitnicér s. m., pl. jitnicéri

JIGNICÉR s. (IST.) clucer de arie.

JITNICÉR ~i m. înv. Boier de la curtea domnească care avea în grijă jitnițele. /jitniță + suf. ~ar

jignicer m.1. od. marele magaziner care strângea grâne pentru Curtea domnească și pentru cetățile turcești mărginașe; 2. rang da boierie. [Slav. JITNIČARŬ, intendent al grânarului].

jicnicér, jicníță V. jitn-.

jignicér, jígniță V. jitn-.

jitnicér m. (d. jitniță). Vechĭ. Boĭer maĭ mare peste hambarele domnuluĭ saŭ ale stăpîniriĭ: marele jitnicer, al doilea jitnicer. V. humelnic.

JIGNICER s. (IST.) clucer de arie.