iudaic

IUDÁIC, -Ă, iudaici, -ce, adj. Care aparține Iudeii sau populației ei, privitor la Iudeea sau la populația ei. [Pr.: -da-ic] – Din fr. judaïque, lat. judaicus.

IUDÁIC, -Ă, iudaici, -ce, adj. Care aparține Iudeii sau populației ei, privitor la Iudeea sau la populația ei. [Pr.: -da-ic] – Din fr. judaïque, lat. judaicus.

iudáic adj. m., pl. iudáici; f. iudáică, pl. iudáice

iudáic adj. m. (sil. iu-), pl. iudáici; f. sg. iudáică, pl. iudáice

IUDÁIC adj., s. v. mozaic.

IUDÁIC, -Ă adj. Care ține de iudaism, propriu iudaismului. [Pron. -da-ic. / < lat. iudaicus, cf. fr. judaïque].

IUDÁIC, -Ă adj. referitor la iudaism, propriu iudeilor. (< fr. judaïque, lat. iudaicus)

IUDÁIC ~că (~ci, ~ce) Care aparținea Iudeii sau populației ei; din Iudeea. /<fr. judaïque, lat. iudaicus

judaic a. privitor la Evrei.

*ĭudáic și judaic, -ă adj. (lat. judaicus, d. Judaeus, Jidan). Jidănesc, ebraic, ovreĭesc. Interpretare ĭudaică, care se ține meschin de literă, neglijînd spiritu, cum făceau fariseiĭ. Dobîndă ĭudaică, aceĭa care-țĭ ĭa și cenușa din vatră saŭ chear pelea.