iranian

INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien.

IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Iranului sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iranului sau iranienilor (1), referitor la Iran ori la iranieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien.

INDO-IRANIÁN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien.

IRANIÁN, -Ă, iranieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iranului sau care este originară din Iran. 2. Adj. Care aparține Iranului sau populației lui, care se referă la Iran sau la populația lui. ♦ (Substantivat, f.) Limba iraniană. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. [Pr.: -ni-an] – Din fr. iranien.

índo-iranián (-ni-an) adj. m., pl. índo-iraniéni (-ni-eni); f. índo-iraniánă, pl. índo-iraniéne

iranián (-ni-an) adj. m., s. m., pl. iraniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. iraniánă, pl. iraniéne

indo-iranián adj. m. (sil. -ni-an), pl. indo-iraniéni (sil. -ni-eni); f. sg. indo-iraniánă, pl. indo-iraniéne

iranián s. m., adj. m. (sil. -ni-an), pl. iraniéni (sil. -ni-eni); f. sg. iraniánă, g.-d. art. iraniénei, pl. iraniéne

INDO-IRANIÁN, -Ă adj. limbi ĕne = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. (< fr. indo-iranien)

IRANIÁN, -Ă s. m. f. (locuitor) din Iran. ♦ limbi ~ ene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. (< fr. iranien)

IRANIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparține Iranului sau populației lui; din Iran. /<fr. iranien

IRANIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Iranului sau este originară din Iran. /<fr. Iranien

INDO-IRANIÁN, -Ă (< fr.) adj. Limbi indo-iraniene = ansamblul lingvistic alcătuit din limbile indo-ariene și iraniene.

IRANIÁN, -Ă (< fr.) 1. s. m. și f., adj. 1. S.m și f. Locuitor al Iranului. 2. Adj. Care aparține Iranului sau populației lui, referitor la Iran sau la populația lui. ◊ Limbi iraniene = grup de limbi indo-europene, din ramura indo-iraniană, vorbite în Iran și în reg. M. Caspice, cuprinzând: 1) limbile iraniene vechi: persana veche, meda, avestica; 2) limbile medioiraniene cu cele două subgrupuri: occidental sau pehlevi (persana medie, parta) și oriental (sogdiana, scita, bactriana); 3) limbile neoiraniene (moderne) împărțite, după criterii fonetice, în două grupuri: oriental (oseta, pasto ș.a.) și occidental (kurda, persana, tadjica ș.a.). Limbile moderne folosesc alfabetul chirilic (în țările din fosta U.R.S.S.). 3. Podișul Iranian, vastă reg. de podiș în V Asiei (Iran, partea de V a Afghanistanului și Pakistanului), cuprinsă între C. Mesopotamiei și G. Persic (la V), M. Caspică (la N), G. Oman (în S) și lanțurile muntoase ale Afghanistanului (în E); c. 2,6 mil. km2 (din care 1,6 mil. km 2 în Iran). Lungime: c. 2.500 km. Format în orogeneza alpină. Relief de podișuri subdeșertice, depr. joase și câmpii de nisip, încadrate de lanțuri muntoase înalte: Elburz, Khorāsān, Paropamisus și Hindukush (în N), Zagros, Mekran și Suleyman (în S). Bazin endoreic cu numeroase lacuri sărate, ueduri, oaze, deșerturi (Kavῑr, Lūt). Climat subtropical continental excesiv cu precipitații însumând 100-500 mm/an. Vegetație de de savane și păduri de foioase și subtropicale. Râuri puține: Helmand, Harirūd. Creșterea animalelor și culturi de cereale, fructe și bumbac în oaze. Expl. de petrol.

IRANIÁN, -Ă adj. (< fr. iranien): în sintagma limbă iraniană (v.).