iperita

HIPERÍTĂ s. f. v. iperită.

IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în Primul Război Mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.

HIPERÍTĂ s. f. v. iperită.

IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.

HIPERÍTĂ s. f. v. iperită.

IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, folosită ca armă chimică în primul război mondial. – Variantă: hiperítă s. f.

iperítă s. f., g.-d. art. iperítei

iperítă s. f.

HIPERÍTĂ s.f. v. iperită.

IPERITÁ vb. I. tr. A infecta cu iperită. [< fr. ypériter].

IPERÍTĂ s.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite].

IPERITÁ vb. tr. a infecta cu iperită. (< fr. ypériter)

IPERÍTĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite)

IPERÍTĂ f. Substanță (lichidă sau gazoasă) foarte toxică, care atacă pielea, ochii și căile respiratorii. /<fr. ypérite

IPERÍTĂ (< fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, puțin solubil în apă, cu acțiune vezicantă; substanță toxică de luptă, foarte persistentă; a fost folosită pentru prima dată de germani, în primul război mondial, în orașul Ypres (Ieper).