iole

IÓLĂ, iole, s. f. Ambarcațiune sportivă îngustă și ușoară, cu o velă prinsă de un catarg, condusă de o singură persoană. – Din fr. yole.

IÓLĂ, iole, s. f. Ambarcație sportivă îngustă și ușoară, cu o velă prinsă de un catarg, condusă de o singură persoană. – Din fr. yole.

IÓLĂ, iole, s. f. Barcă de sport, îngustă și ușoară, cu pînze sau cu lopeți. – Pronunțat: io-.

iólă (io-) s. f., g.-d. art. iólei; pl. ióle

iólă s. f. (sil. io-), g.-d. art. iólei; pl. ióle

IÓLĂ s.f. Ambarcație cu vâsle sau cu pânze, strâmtă, lungă și ușoară, larg răspândită în concursurile de iahting. ♦ Ambarcație cu doi arbori, folosită pentru pescuit. ♦ Barcă cu două, patru sau șase rame, folosită de nave în diferite scopuri. [Pron. io-. / cf. fr. yole, sp. yola, engl. Yawl, norv. jol].

IÓLĂ¹ s. f. ambarcație de sport strâmtă, lungă și ușoară, cu o singură velă, condusă de o singură persoană. ◊ ambarcație cu doi arbori, pentru pescuit. ◊ barcă cu două, patru sau șase rame, folosită de nave în diferite scopuri. (< fr. yole)

-IÓLĂ² suf. „diminutival”. (< fr. -iole, cf. lat. -iola)

IÓLĂ ~e f. Ambarcație sportivă de dimensiuni mici, condusă de o persoană cu ajutorul unei singure vele. [G.-D. iolei; Sil. io-lă] /<fr. yole

Iole, fiica lui Eurytus, regele Oechaliei. A fost iubită de către Heracles și, după moartea eroului, s-a căsătorit cu Hyllus, fiul acestuia (v. și Heracles). Iole a constituit obiectul geloziei Deianirei și a fost, indirect, motivul morții tragice a eroului (v. și Deianira).

Iole v. Ioil 4.