influența

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (Înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFLUÉNȚIE s. f. v. influență1.

INFLUÍNȚĂ s. f. v. influență1.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.

INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.

INFLUÉNȚIE s. f. V. influență1.

INFLUÍNȚĂ s. f. V. influență1.

INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. A exercita o influență asupra unui lucru sau asupra unei persoane; a înrîuri. Se lasă influențat de prieteni. ◊ Intranz. (Construit cu determinări introduse prin prep. «asupra») Ne găsim în fața unei probleme foarte însemnate: prin ce a influențat Eminescu asupra literaturii noastre? IONESCU-RION, C. 64.

INFLUÉNȚĂ1 s. f. (Învechit) Nume dat altădată unei boli epidemice avînd simptome asemănătoare cu ale gripei.

INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. 1. Acțiune (sau complex de acțiuni) care se exercită asupra unui lucru sau a unei persoane și este capabilă să modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile etc. An de an se profilează tot mai viu, mai puternic, mai măreț, pe arena de luptă a tuturor popoarelor, influența internațională a Revoluției din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 318, 1/1. Ajungem... la sălile care conțin opere ale artiștilor sovietici... Se vede clar că au căzut cătușele... Dispare formalismul. Se șterg urmele influenței decadente apusene. STANCU, U.R.S.S. 58. ◊ (Precedat de verbele «a avea» sau «a exercita») Influența pe care o exercită la sfîrșitul secolului al XIX-lea muzica rusă asupra muzicii apusene se datorește în bună parte și activității neobosite a lui Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/4. 2. Autoritate, trecere. Făcea multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. REBREANU, R. I 34. Știam că amicul meu... are multă influență asupra unei persoane de care atîrnau la un moment niște interese ale mele. CARAGIALE, O. II 292. – Variantă: (învechit) influínță (NEGRUZZI, S. I 143) s. f.

INFLUÍNȚĂ s. f. v. influență2.

influențá (a ~) vb., ind. prez. 3 influențeáză

influénță s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe

influențá vb., ind. prez. 1 sg. influențéz, 3 sg. și pl. influențeáză

influénță (acțiune, gripă) s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.

INFLUENȚÁ vb. a înrâuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)

INFLUÉNȚĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.

INFLUÉNȚĂ s. v. gripă.

INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].

INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].

INFLUENȚÁ vb. tr., intr. a exercita o influență; a înrâuri. (< fr. influencer)

INFLUÉNȚĂ1 s. f. 1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)

INFLUÉNȚĂ2 s. f. gripă. (< it. influenza)

A SE INFLUENȚÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A fi în influență (unul cu altul). /<fr. influencer

A INFLUENȚÁ ~éz 1. tranz. (ființe, lucruri) A supune unei influențe; a modifica printr-o influență; a înrâuri. 2. intranz. A avea influență. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer

INFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Acțiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei ființe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conținut, de caracter etc.). 2) Considerație de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia

influențà v. a exercita o influență, a lucra asupra cuiva.

influență f. 1. acțiune ce o persoană sau un lucru exercită asupra altora: influența climei asupra temperamentului; 2. fig. autoritate, credit: a avea o mare influență; 3. Med. gripă.

*influénță f., pl. e (fr. influence, lat. in-fluentia). 1. Acțiunea unuĭ lucru asupra altuĭa: influența combinată a soareluĭ și a luniĭ produce fluxu și refluxu. 2. Fig. Trecere, vază, putere: acest om are influență în minister. 3. (it. influenza). Gripă, guturaĭ violent și epidemic. V. înrîurire.

*influențéz v. tr. (d. influență; fr. influencer). Exercit influență asupra cuĭva: a influența un judecător în darea dreptățiĭ.

INFLUENȚA vb. a înrîuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)

influență s. v. GRIPĂ.

INFLUENȚĂ s. 1. înrîurire, putere, (rar) stăpînire, (înv.) înrîurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. ascendent, autoritate, considerație, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 3. înrîurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. acțiune, efect, înrîurire, rezultat. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?)

agént de influénță s. m. Persoană care vehiculează în anumite cercuri opinii (de)favorabile privitoare la un regim politic, la o țară, la o anumită ideologie etc. ◊ „Rezultă că, pe parcursul anilor, serviciile de securitate [din Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria] reușiseră să-și infiltreze [la BBC], sub paravanul unei dizidențe politice, agenți. În terminologia consacrată se numesc «agenți de influență».” R.l. 20 III 92 p. 1. ◊ „Înțelegem de ce o serie de agenți de influență ai vechiului regim continuă să se afle pe ștatele de plată.” R.lit. 30/93 p. 19. ◊ „E. Gamillscheg a fost agent de influență, poate chiar spion german, în slujba nazismului.” R.lit. 46/95 p. 14 (din fr. agent d’influence)

INFLUÉNȚĂ s. f. (cf. fr. influence, it. influenza): acțiune deliberată sau involuntară, organizată sau neorganizată, exercitată de vorbitorii unei limbi asupra vorbitorilor altei limbi, de o limbă asupra altei limbi, a cărei consecință este schimbarea – parțială sau totală – a caracterului sau a evoluției comportamentelor acesteia. În cazul limbii române se poate vorbi de mai multe i. care s-au exercitat asupra ei (mai ales sau aproape numai asupra vocabularului), care n-au alterat însă caracterul latin al acesteia: o influență albaneză, o influență slavă (vechea slavă, bulgară, sârbo-croată, cehă, slovacă, polonă, ucraineană, rusă), o influență slavonă (a slavonei bisericești), o influență bizantină (directă sau prin mijlocirea paleoslavei), o influență maghiară, o influență turcă, o influență neogreacă, o influență germană, o influență italiană și o influență franceză. De asemenea, se poate vorbi și de o influență a limbii române exercitată asupra limbilor vorbite de naționalitățile conlocuitoare (asupra limbii germane și asupra limbii maghiare), de popoarele din jurul țării noastre (asupra limbilor bulgară, sârbo-croată, slovacă, polonă, ucraineană, rusă, maghiară) sau de cele cu care am venit cândva în contact (asupra limbilor albaneză, turcă, neogreacă).

AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză.