incultură

INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă. – Din fr. inculture.

INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă. – Din fr. inculture.

INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură; cultură insuficientă. Mediocritatea, prostia ori incultura lor mă exasperează. Aceștia nu sînt artiști. SADOVEANU, E. 173.

incultúră s. f., g.-d. art. incultúrii

incultúră s. f., g.-d. art. incultúrii

INCULTÚRĂ s. ignoranță, nepricepere, neștiință, semidoctism, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.)

Incultură ≠ cultură

INCULTÚRĂ s.f. Lipsă de cultură; cultură insuficientă. [Cf. fr. inculture].

INCULTÚRĂ s. f. lipsă de cultură, de cunoștințe; ignoranță, neștiință. (< fr. inculture)

INCULTÚRĂ f. Lipsă de instruire și de cultură elementară; ignoranță. [G.-D. inculturii] /<fr. inculture

*incultúră f., pl. ĭ (d. cultură; fr. inculture). Lipsă de cultură.

INCULTURĂ s. ignoranță, nepricepere, neștiință, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.)