incoruptibil

INCORUPTÍBIL, -Ă, incoruptibili, -e, adj. Care nu poate fi corupt; integru, onest, cinstit. – Din fr. incorruptible, lat. incorruptibilis.

INCORUPTÍBIL, -Ă, incoruptibili, -e, adj. Care nu poate fi corupt; integru, onest, cinstit. – Din fr. incorruptible, lat. incorruptibilis.

INCORUPTÍBIL, -Ă, incoruptibili, -e, adj. (Despre persoane) Care nu poate fi corupt; integru, cinstit.

incoruptíbil adj. m., pl. incoruptíbili; f. incoruptíbilă, pl. incoruptíbile

incoruptíbil adj. m. coruptibil

INCORUPTÍBIL adj. v. cinstit.

Incoruptibil ≠ coruptibil

INCORUPTÍBIL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu poate fi corupt; integru, cinstit, onest. [Cf. fr. incorruptible, lat. incorruptibilis].

INCORUPTÍBIL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care nu poate fi corupt; integru, cinstit, onest. (< fr. incorruptible, lat. incorruptibilis)

INCORUPTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi corupt; corect și de bună-credință. /<fr. incorruptible, lat. incorruptibilis

incoruptibil a. care nu poate fi corupt: judecător incoruptibil.

*incoruptíbil, -ă adj. (lat. in-corruptibilis). Care nu poate fi corupt (stricat, mituit): judecător incoruptibil.

INCORUPTIBIL adj. cinstit, corect, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat.