incipient

INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. incipiens, -ntis, it. incipiente.

INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. incipiens, -ntis, it. incipiente.

INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început, care începe; de început, începător. Fază incipientă. Tuse incipientă. – Pronunțat: -pi-ent.

incipiént (-pi-ent) adj. m., pl. incipiénți; f. incipiéntă, pl. incipiénte

incipiént adj. m. (sil. -pi-ent), pl. incipiénți; f. sg. incipiéntă, pl. incipiénte

INCIPIÉNT adj. inițial, începător. (Stadiu ~ al unei boli.)

INCIPIÉNT, -Ă adj. Aflat la început, în prima fază; de început, începător. [Pron. -pi-ent. / < lat. incipiens].

INCIPIÉNT, -Ă adj. aflat la început, în prima fază. (< it. incipiente, lat. incipiens)

INCIPIÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se află la început; de la început; începător. [Sil. -pi-ent] /<lat. incipiens, ~ntis

*incipiént, -ă adj. (lat. incipiens, -éntis). Care se află la început: boală incipientă.

INCIPIENT adj. inițial, începător. (Stadiu ~ al unei boli.)