inanimat

INANIMÁT, -Ă, inanimați, -te, adj. (Adesea substantivat) Neînsuflețit, neanimat; care este fără viață prin structura sau esența lui. – Din fr. inanimé.

INANIMÁT, -Ă, inanimați, -te, adj. (Adesea substantivat) Neînsuflețit, neanimat; care este fără viață prin structura sau esența lui. – Din fr. inanimé.

!inanimát (i-na-/in-a-) adj. m., pl. inanimáți; f. inanimátă, pl. inanimáte

inanimát adj. m. (sil. mf. in-) animat

INANIMÁT adj. v. neînsuflețit.

Inanimat ≠ animat

INANIMÁT, -Ă adj. (adesea s.) Neînsuflețit. [Cf. fr. inanimé, lat. inanimatus].

INANIMÁT, -Ă adj. (și s.) neînsuflețit. (< fr. inanimé, lat. inanimatus)

INANIMÁT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de viață; fără viață; neînsuflețit. /<fr. inanimé

INANIMAT adj. neanimat, neînsuflețit, (fig.) mort.

INANIMÁT, -Ă adj. (cf. fr. inanimé, lat. inanimatus): în sintagma gen inanimat (v.).