inadvertență

INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală comisă din neatenție. ♦ Nepotrivire. – Din fr. inadvertance.

INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală făcută din neatenție. ♦ Nepotrivire, neconcordanță. – Din fr. inadvertance.

INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție, nebăgare de seamă, scăpare din vedere; (concretizat) greșeală făcută din nebăgare de seamă.

!inadverténță (i-nad-/in-ad-) s. f., g.-d. art. inadverténței; pl. inadverténțe

inadverténță s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inadverténței; pl. inadverténțe

INADVERTÉNȚĂ s. scăpare, omisiune. (Textul conține unele ~.)

INADVERTÉNȚĂ s. v. neatenție.

INADVERTÉNȚĂ s.f. Greșeală din neatenție; nepotrivire; neatenție. [Cf. fr. inadvertance, it. inavvertenza, cf. lat. inadvertentia].

INADVERTÉNȚĂ s. f. greșeală din neatenție. (< fr. inadvertance, lat. inadvertentia)

INADVERTÉNȚĂ ~e f. 1) Greșeală comisă din neatenție. ◊ Prin ~ din neatenție. 2) Lipsă de concordanță; neconcordanță; nepotrivire. /<fr. inadvertance, lat. inadvertentia

*inadverténță f., pl. e (mlat. inadvertentia, d. lat. advertere, a observa, a da atențiune). Lipsă de atențiune. Acțiune făcută fără atențiune.

INADVERTENȚĂ s. scăpare. (Textul conține unele ~.)

inadvertență s. v. NEATENȚIE.