impunător

IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.

IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.

IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impune respect sau admirație prin calități, prestigiu, dimensiuni; măreț, falnic, arătos, impozant. O casă de cultură, înzestrată cu o bibliotecă impunătoare și cu o elegantă sală de teatru și cinematograf. STANCU, U.R.S.S. 165. Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418. Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76.

impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. și pl. impunătoáre

impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. și pl. impunătoáre

IMPUNĂTÓR adj. 1. grandios. 2. grandios, maiestos, măreț, (livr.) august. (O ceremonie ~oare.) 3. v. falnic.

Impunător ≠ neimpunător

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor].

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor)

IMPUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impozant; impresionant. /a impune + suf. ~ător

impunător a. 1. care impune, care inspiră, respect; 2. care umple de admirațiune: spectacol impunător; 3. fig. considerabil: forțe militare impunătoare.

*impunătór, -oare adj. Care impune, care atrage atențiunea, respectu: figură impunătoare. Care înalță sufletu: ceremonie impunătoare. Considerabil: forțe impunătoare.

IMPUNĂTOR adj. 1. grandios, impozant, maiestos, măreț, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 2. grandios, maiestos, măreț, (livr.) august. (Imagine ~.) 3. falnic, grandios, impozant, impresionant, maiestos, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.)