impregna

IMPREGNÁ, impregnez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) îmbiba cu o substanță (lichidă) pentru a căpăta impermeabilitate, rezistență etc. – Din fr. imprégner, lat. impraegnare.

IMPREGNÁ, impregnez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) îmbiba cu o substanță (lichidă) pentru a căpăta impermeabilitate, rezistență etc. – Din fr. imprégner, lat. impraegnare.

IMPREGNÁ, impregnez, vb. I. Refl. (Despre un material) A se pătrunde forțat cu o substanță, de obicei lichidă. ◊ Fig. Tăcerea și întunericul, în care stătuse toată vara, păreau că se impregnase în păreți. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. ♦ Tranz. A introduce sub presiune un lichid într-un material poros.

impregná (a ~) vb., ind. prez. 3 impregneáză

impregná vb., ind. prez. 1 sg. impregnéz, 3 sg. și pl. impregneáză

IMPREGNÁ vb. a (se) îmbiba.

IMPREGNÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbiba cu o substanță (lichidă). [Pron. -preg-na. / < fr. imprégner, cf. it. impregnare].

IMPREGNÁ vb. tr., refl. a (se) îmbiba cu o substanță. (< fr. imprégner, lat. impregnare)

A IMPREGNÁ ~éz tranz. A face să se impregneze; a îmbiba. [Sil. im-preg-] /<fr. imprégner, lat. impraegnare

A SE IMPREGNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre materiale poroase) A se umple în întregime cu o substanță (lichidă sau gazoasă); a se îmbiba. [Sil. im-preg-] /<fr. imprégner, lat. impraegnare

impregnà v. 1. a pătrunde un corp cu substanța altuia; 2. fig. a inculca în spirit.

*impregnéz v. tr. (mlat. im-prae-gnare, format d. lat. prae-gnatus, gestațiune, prae-gnans, care e aproape să nască, prae-gnatio, starea femeiĭ grávide, d. prae, înainte, și *gĕno, gigno, [g]nascor, nasc). Ĭmbibez, fac ca moleculele unuĭ corp să pătrundă într’altu: un burete impregnat de apă. Fig. Umplu: a impregna cu ideĭ false.

IMPREGNA vb. a (se) îmbiba.