impozant

IMPOZÁNT, -Ă, impozanți, -te, adj. Care impune respect sau admirație prin înfățișare, ținută, comportare; impunător, mândru. – Din fr. imposant.

IMPOZÁNT, -Ă, impozanți, -te, adj. Care impune respect sau admirație prin înfățișare, ținută, comportare; impunător, mândru. – Din fr. imposant.

IMPOZÁNT, -Ă, impozanți, -te, adj. Care impune respect sau admirație prin înfățișare, aspect, ținută; impunător. E într-adevăr gravă, impozantă în atitudine. CAMIL PETRESCU, P. 55. Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei. REBREANU, R. II 240.

impozánt adj. m., pl. impozánți; f. impozántă, pl. impozánte

impozánt adj. m., pl. impozánți; f. sg. impozántă, pl. impozánte

IMPOZÁNT adj. 1. v. frumos. 2. v. grandios. 3. v. falnic.

Impozant ≠ neimpozant

IMPOZÁNT, -Ă adj. Care impune respect sau admirație; impunător, mândru. [Cf. fr. imposant].

IMPOZÁNT, -Ă adj. care impune respect sau admirație; impunător. (< fr. imposant)

IMPOZÁNT ~tă (~ți, ~te) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impunător; impresionant. Ținută ~tă. /<fr. imposant

impozant a. impunător.

*impozánt, -ă adj. (fr. imposant). Barb. Impunător.

IMPOZANT adj. 1. arătos, aspectuos, falnic, frumos, (pop.) mîndru. (O casă ~.) 2. grandios, impunător, maiestos, măreț, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 3. falnic, grandios, impresionant, impunător, maiestos, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.)