impotent

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare, neputincios. (Fig.) În această privință, știința, cel puțin pînă astăzi, se declară impotentă. CARAGIALE, O. VII 46. ♦ Inapt pentru săvîrșirea actului sexual.

impotént adj. m., pl. impoténți; f. impoténtă, pl. impoténte

impotént adj. m. -> potent

IMPOTÉNT adj. (MED.) neputincios. (Bărbat ~.)

IMPOTÉNT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.

Impotent ≠ potent, vânjos, vânos, viguros

IMPOTÉNT, -Ă adj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul sexual. [Pl. -nți. / cf. fr. impotent, lat. impotens].

IMPOTÉNT, -Ă adj., s. m. (om) lipsit de vigoare; neputincios. ◊ (bărbat) inapt pentru săvârșirea actului sexual. (< fr. impotent, lat. impotens)

IMPOTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are putere; lipsit de vigoare; fără putere; neputincios. 2) (despre bărbați) Care nu este apt de a săvârși un act sexual. /<fr. impotent, lat. impotens, ~ntis

impotent a. neputincios.

*impotént, -ă adj. și s. (lat. impotens, -éntis). Neputincĭos, infirm.

IMPOTENT adj. (MED.) neputincios. (Bărbat ~.)

impotent adj., s. v. INCAPABIL. NECAPABIL. NEPUTINCIOS. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG.

A DEVENI IMPOTENT a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa.