imperială

IMPERIÁL, -Ă, imperiali, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. S. f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [Pr.: -ri-al] – Din fr. impérial, lat. imperialis.

IMPERIÁL, -Ă, imperiali, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. S. f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [Pr.: -ri-al] – Din fr. impérial, lat. imperialis.

IMPERIÁL, -Ă, imperiali, -e, adj. Care se referă la împărat sau la imperiu, care aparține împăratului sau imperiului; împărătesc. Urcăm scările largi, de marmură, ale fostei reședințe imperiale. STANCU, U.R.S.S. 119. ♦ Fig. Minunat, foarte frumos. Aici, vreme imperială. Primăvara și-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. CARAGIALE, O. VII 69. – Pronunțat: -ri-al.

IMPERIÁLĂ, imperiale, s. f. Etaj (acoperit sau nu) al unor vehicule de transport în comun (în special la autobuze) în unele țări străine.

imperiál (-ri-al) adj. m., pl. imperiáli; f. imperiálă, pl. imperiále

imperiálă s. f., g.-d. art. imperiálei; pl. imperiále

imperiál adj. m. (sil. -ri-al), pl. imperiáli; f. sg. imperiálă, pl. imperiále

IMPERIÁL adj. v. împărătesc.

IMPERIÁL, -Ă adj. Referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. [Pron. -ri-al. / < lat. imperialis, cf. fr. impérial].

IMPERIÁLĂ s.f. (Rar) Etaj al unor vehicule folosite pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. impériale].

IMPERIÁL, -Ă I. adj. referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. II. s. f. etaj al unor vehicule pentru transportul în comun al călătorilor. (< fr. impérial, lat. imperialis)

IMPERIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de un imperiu sau de un împărat; propriu unui imperiu sau unui împărat. [Sil. -ri-al] /<fr. impérial, lat. imperialis

imperial a. împărătesc. ║ m. pl. od. trupele împăratului Germaniei ║ n. monedă rusească de aur în valoare de 10 ruble (cf. împărătesc).

*imperiál, -ă (lat. imperialis). De împărat saŭ de imperiŭ, împărătesc: coronă, demnitate imperială. S. m. pl. Soldațiĭ împăratuluĭ Germaniiĭ din seculu XV pînă la 1806. S. f. Partea de deasupra la un tranvaĭ saŭ la un omnibus. Un pol imperial saŭ ca s. m. un imperial, V. pol 1. Adv. Împărătește, ca împărațiĭ. Fig. Fam. Foarte bine: a mînca, a cînta imperial.

IMPERIAL adj. împărătesc, (rar) august, (pop.) crăiesc. (Pajura ~.)

IMPERIAL VALLEY [impiə’riəl væli], zonă depresionară în SV S.U.A. (California), la granița cu Mexic, în bazinul inf. al fl. Colorado, la 60 m sub nivelul mării, parte componentă a deșertului Colorado. Aici se află lacul sărat Salton (932 km2), iar New River și All American Canal (129 km lungime și 61 m lățime) asigură irigarea unor mari supr. de teren, pe care se cultivă (din 1901) bumbac, sfeclă de zahăr, alfalfa, pepeni ș.a. Așezări pr.: Brawley, El Centro, Calexico, Mexicali.