imperceptibil

IMPERCEPTÍBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput; p. ext. care este abia perceptibil, care trece aproape neobservat, insesizabil. – Din fr. imperceptible.

IMPERCEPTÍBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput; p. ext. care este abia perceptibil, care trece aproape neobservat, insesizabil. – Din fr. imperceptible.

IMPERCEPTÍBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput. Traducătorii din orice limbă se izbesc aproape întotdeauna de o mare dificultate: imposibilitatea de a reda într-o altă limbă nuanțele stilistice, uneori aproape imperceptibile. L. ROM. 1953, nr. 2, 97. ♦ Abia perceptibil, aproape neobservat. O ceață ușoară, un voal imperceptibil, se așterne peste apă. BOGZA, C. O. 128. Un imperceptibil zîmbet grațios. HOGAȘ, II. 90. ◊ (Adverbial) I se păru că umerii ei delicați se scutură de rîs, imperceptibil, sub rochia de mătase. DUMITRIU, B. F. 38. Sabina descoperi o cută imperceptibil deranjată. C. PETRESCU, C. V. 169.

imperceptíbil adj. m., pl. imperceptíbili; f. imperceptíbilă, pl. imperceptíbile

imperceptíbil adj. m. perceptibil

IMPERCEPTÍBIL adj. insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.)

Imperceptibil ≠ perceptibil

IMPERCEPTÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate percepe; (p. ext.) abia perceptibil. [Cf. fr. imperceptible].

IMPERCEPTIBIL, -Ă adj. care nu poate fi perceput, abia observat; nesesizabil. (< fr. imperceptible)

IMPERCEPTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi perceput; de neperceput. /<fr. imperceptible

imperceptibil a. 1. care nu poate fi zărit: animalcul imperceptibil; 2. care scapă simțurilor, minții: sunet imperceptibil.

*imperceptíbil, -ă adj. (in- și perceptibil). Care nu se poate percepe (vedea orĭ auzi), ca microbiĭ orĭ un sunet foarte slab. Fig. Foarte mic: progres imperceptibil. Adv. În mod imperceptibil.

IMPERCEPTIBIL adj. insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, nesimțit, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.)