impacient

IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.

IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Franțuzism) Care nu are răbdare, nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. În Iași, unde lumea fiind și mai iritată și mai impacientă, agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față, dar fără o înțelegere prealabilă cu Bucureștii. GHICA, S. A. 153. – Pronunțat: -ci-ent.

impaciént (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. impaciénți; f. impaciéntă, pl. impaciénte

impaciént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. impaciénți; f. sg. impaciéntă, pl. impaciénte

IMPACIÉNT adj. v. alarmat, intrigat, îngrijorat, neliniștit, nerăbdător.

Impacient ≠ pacient, răbdător

IMPACIÉNT, -Ă adj. (Rar) Nerăbdător, neliniștit. [Pron. -ci-ent. / cf. fr. impatient, it. impaziente, lat. impatiens].

IMPACIÉNT, -Ă adj. nerăbdător, neliniștit. (< fr. impatient, lat. impatiens)

IMPACIÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care și-a pierdut răbdarea; lipsit de răbdare; nerăbdător. /<fr. impatient, lat. impatiens, ~ntis

impacient a. nerăbdător.

*impaciént, -ă adj. (fr. impatient, d. lat. impátiens, -éntis, nerăbdător; it. impaziente. V. pacient). Nerăbdător, care nu poate aștepta liniștit.

impacient adj. v. ALARMAT. INTRIGAT. ÎNGRIJORAT. NELINIȘTIT. NERĂBDĂTOR.