ignifugare

IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.

IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga.

IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.

IGNIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. – V. ignifuga.

ignifugá (a ~) vb., ind. prez. 3 ignifugheáză

ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugắrii

ignifugá vb., ind. prez. 1 sg. ignifughéz, 3 sg. și pl. ignifugheáză

ignifugáre s. f., g.-d. art. ignifugării

IGNIFUGÁ vb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanță ignifugă. [Cf. fr. ignifuger].

IGNIFUGÁRE s.f. Acțiunea de a ignifuga și rezultatul ei. [< ignifuga].

IGNIFUGÁ vb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanță ignifugă. (< fr. ignifuger)

A IGNIFUGÁ ~ghéz tranz. (materiale combustibile) A trata cu substanțe ignifuge. /<fr. ignifuger