ififliu

IFIFLÍU, -ÍE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „ușor”.

IFIFLÍU, -ÍE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „ușor”.

IFIFLÍU, ififlii, adj. m. (Regional și familiar) Care n-are bani, care n-are nici o lețcaie. Era om de seamă, însă cam ififliu pe potriva greutăților casei lui. CARAGIALE, O. III 32.

ififlíu (reg.) (-fi-fliu) adj. m., f. ififlíe; pl. m. și f. ififlíi

ififlíu adj. m. (sil. -fliu), f. ififlíe; pl. m. și f. ififlíi

IFIFLÍU adj. v. lefter.

ififlíu (ififlíe), adj. – Lefter, fără un ban. – Tc. hafifli „ușor”, cf. afif (DAR).

ififliu a. pop. sărăcuț: e ififliu, lefter de parale. [Turc. HAFIFLI (v. afif)].

ififlíŭ, -e adj. (turc. hafifli. V. afif). Munt. Fam. Afif, rămas fără banĭ: am rămas ififliŭ, cu punga ififlie.

ififliu adj. v. LEFTER.