hăti

HĂTÍ, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.

HĂTÍ, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.

hătí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătésc, imperf. 3 sg. hăteá; conj. prez. 3 să hăteáscă

hătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătésc, imperf. 3 sg. hăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăteáscă

HĂTÍ vb. v. arunca, azvârli, bara, stăvili, zăgăzui.

hătí, hătésc, vb. IV (reg., înv.) a trage, a scoate.

hăti vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. BARA. STĂVILI. ZĂGĂZUI.