hăbăucire

2 intrări

9 definiții pentru hăbăucire

HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc.

HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc.

HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A năuci, a zăpăci; p. ext. a prosti.

hăbăucí (a ~) (reg.) (-bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucésc, imperf. 3 sg. hăbăuceá; conj. prez. 3 să hăbăuceáscă

hăbăucí vb. (sil. -bă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucésc, imperf. 3 sg. hăbăuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbăuceáscă

HĂBĂUCÍ vb. v. ameți, buimăci, îndobitoci, năuci, prosti, tâmpi, zăpăci.

A SE HĂBĂUCÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni hăbăuc; a se zăpăci; a se năuci; a se buimăci. /Din hăbăuc

hăbăucésc v. tr. Prefac în hăbăuc.

hăbăuci vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. ÎNDOBITOCI. NĂUCI. PROSTI. TÎMPI. ZĂPĂCI.