hrismă

hrísmă (înv.), s. f., g.-d. art. hrísmei; pl. hrísme

hrísmă s. f., g.-d. art. hrísmei; pl. hrísme

hrísmă s. f. – Mir, untdelemn sfințit. Ngr. χρϊσμα. Înv.

hrísmă s.f. (înv.) mir.

hrismă, hrisme s. f. (Grecism) Mir. V. și mirungere. – Din gr. hrismos.