hlujan

HLUJÁN, hlujeni, s. m. (Reg.) Tulpină a unor plante erbacee mari; cocean de porumb (după ce s-au cules știuleții). – Hluj (reg. „tulpină”, et. nec.) + suf. -an.

HLUJÁN, hlujeni, s. m. (Reg.) Tulpină a unor plante erbacee mari; cocean de porumb (după ce s-au cules știuleții). – Hluj (reg. „tulpină”, et. nec.) + suf. -an.

HLUJÁN, hlujeni, s. m. (Mold.) Tulpină (lemnoasă) a unor plante mari; cocean de porumb (după ce s-au cules știuleții).

hluján (reg.) s. m., pl. hlujéni

hluján s. m., pl. hlujéni/hlujáni

HLUJÁN s. v. cocean.

HLUJÁN ~i m. pop. Tulpină de porumb cu tot cu frunze (și cu pănuși) rămasă după culegerea știuleților; cioclej; strujan. /hluj + suf. ~an

hluj (hlujer, hlujan) m. 1. cocean: hlujeni de mazăre; 2. coceanul firului de porumb; 3. cotor: hlujerii crinilor. [Origină necunoscută].

hluj și hluján m., pl. anĭ și enĭ, ca strujenĭ, cocenĭ (sîrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondŭ, vargă, rudă cu huludeț și haldan. Bern. 1, 190). Est. Cotor de popușoĭ, cocean, cĭocan, strujan. – Și hlújer. La Cant. hlúger. În Munt. lújer, în Trans. lúger.

hlujan s. v. COCEAN.