hipo

HIPO¹- Element de compunere cu sensul „mai puțin, sub”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hypo-.

HIPO²- Element de compunere cu sensul „referitor la cai”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hippo-.

HIPO¹- Element de compunere cu sensul „mai puțin, sub”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hypo-.

HIPO²- Element de compunere cu sensul „referitor la cai”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hippo-.

HIPO¹- Element prim de compunere savantă însemnând „sub”, „inferior”, „în deficit”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hypo-, cf. gr. hypo – dedesubt].

HIPO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cal”, „de cal”, „hipic”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hippo-, it. ippo-, cf. gr. hippos – cal].

HIPO¹- pref. „sub”, „inferior”, „în deficit”. (< fr. hypo-, cf. gr. hypo)

HIPO²- elem. hip²(o)-. ()

HIPO³ adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) efectuat cu calul. (< fr. hippo)

hipo- (hypo-) (< gr. ὑτό, „sub, dedesubt”), prefix folosit pentru a indica: 1. Un interval* descendent față de cel autentic fie la o cvintă* descendentă, în sistemul modurilor (I, 1) gr., fie la o cvartă* descendentă, în sistemul modurilor (I, 3) medievale.

HIP-, v. HIPO-. □ ~antropie (v. -antropie), s. f., monomanie în care bolnavul se crede transformat în cal; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., 1. Studiul bolilor cabaline. 2. Arta de a îngriji caii; ~iatru (v. -iatru), s. m., specialist în hipiatrie; ~uric (v. -urie), s. f., prezența anormală a acidului hipuric în urină.

HIPO- „cal, cabaline”. ◊ gr. hippos „cal” > fr. hippo-, germ. id., engl. id. > rom. hipo-. □ ~camp (v. -camp), s. m., 1. Animal fabulos cu corp de cal, cu două picioare și terminat printr-o coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. Pește teleostean marin, lipsit de înotătoarea caudală, avînd capul asemănător cu al calului. 3. Circumvolute internă a encefalului, situată în planșeul inferior al ventriculului lateral; sin. cornul lui Amon; ~drom (v. -drom), s. n., teren amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu carne de cal; ~fagie (v. -fagie), s. f., întrebuințare a cărnii de cal în alimentație; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de cai; ~id (v. -id), adj., asemănător calului; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hipologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază anatomia și fiziologia calului; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat la măsurarea diferitelor dimensiuni corporale ale cailor; ~mobil (v. -mobil), adj., pus în mișcare de cai; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază bolile și defectele calului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care tratează despre creșterea și exploatarea calului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a calului.