hipersecreție

HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.

HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion.

HIPERSECRÉȚIE s. f. Secreție exagerată a unei glande. Hipersecreție gastrică.

hipersecréție (-se-cre-ți-e) s. f., art. hipersecréția (-ți-a), g.-d. art. hipersecréției; pl. hipersecréții, art. hipersecréțiile (-ți-i-)

hipersecréție s. f. → secreție

HIPERSECRÉȚIE s.f. Secreție excesivă a unei glande. [Gen. -iei. / cf. fr. hypersécrétion].

HIPERSECRÉȚIE s. f. secreție excesivă a unei glande. (< fr. hypersécrétion)

HIPERSECRÉȚIE f. Secreție glandulară excesivă. ~ gastrică. [G.-D. hipersecreției; Sil. -se-cre-] /<fr. hypersécrétion