hidos

HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. (Despre imagini vizuale) Foarte urît, dezgustător la vedere; hîd, slut, scîrbos. Pe figura lui, zbuciumul patimilor și furtunele inimei n-au tras încă brazda lor hidoasă. HOGAȘ, DR. II 189. Un monstru părea, fiară, un tip întunecos, Cum nu-i pe lumea noastră nimica mai hidos. COȘBUC, P. II 183. Năluci hidoase Viteaza mamă-n gîndu-i vedea și iar vedea. ALECSANDRI, P. III 244.

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidós adj. m., pl. hidóși; f. sg. hidoásă, pl. hidoáse

HIDÓS adj. 1. v. urât. 2. v. dezgustător.

Hidos ≠ chipeș, frumos, mândru

HIDÓS, -OÁSĂ adj. Foarte urât; slut, hâd. [< fr. hideux].

HIDÓS, -OÁSĂ adj. foarte urât; dezgustător, oribil, monstruos. (< fr. hideux)

HIDÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește dezgust prin aspectul său inestetic; foarte urât; hâd; scârbos. /<fr. hideux

hidos a. de o urâciune respingătoare: în crâng adesea treceau năluci hidoase AL.

*hidós, -oásă adj. (fr. hideux, id. vfr. hide, hisde, oroare, d. lat. hispidus, zbîrlit). Oribil la vedere: om, spectacul hidos. V. hîd.

HIDOS adj. 1. diform, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 2. dezgustător, disgrațios, grețos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.)

hídoș, hidoșuri, s.n. – (reg.) Pod plutitor, ponton (Papahagi, 1925). – Din magh. hidas „pod plutitor” < magh. hid „pod, punte”.

hídoș, -uri, s.n. – Pod plutitor, ponton (Papahagi 1925). – Din magh. hidas „pod plutitor”.