hiclenie

HICLENÍE, hiclenii, s. f. (Înv.) Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. – Hiclean + suf. -ie.

HICLENÍE, hiclenii, s. f. Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. – Hiclean + suf. -ie.

hicleníe (trădare) (înv.) (hi-cle-) s. f., art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile

hicleníe (trădare) s. f. (sil. -cle-), art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile

HICLENÍE s. v. felonie.

hiclenie s. v. FELONIE.