herculean

erculean, ~ă a vz herculean

ERCULEÁN, -Ă adj. v. herculean.

HERCULEEÁN, -Ă, herculeeni, -e, adj. Asemenea lui Hercule, caracteristic lui Hercule; foarte puternic; voinic. [Pr.: -le-ean. – Var.: erculeán, -ă adj.] – Din fr. herculéen.[1]

ERCULEÁN, -Ă adj. v. herculean.

HERCULEÁN, -Ă, herculeeni, -e, adj. Asemenea lui Hercule, caracteristic lui Hercule; foarte puternic; voinic. [Pr.: -le-an. – Var.: erculeán, -ă adj.] – Din fr. herculéen.

ERCULEÁN, -Ă adj. v. herculean.

HERCULEÁN, -Ă, herculeeni, -e, adj. (Și în forma erculean) Asemenea lui Hercule, caracteristic lui Hercule; foarte puternic, foarte voinic. Gheorghe Eminovici era un om de modă veche. Înalt, voinic mai mult decît gras, munte de om, de o putere herculeană. CĂLINESCU, E. 21. Acesta era celebrul Mitache Muscalagiul, un pept și o forță erculeene. CARAGIALE, M. 249. ◊ (Substantivat, rar) Era un erculean de voinic. ISPIRESCU, L. 118. – Pronunțat: -le-an. – Variantă: erculeán, -ă adj.

herculeán adj. m. (sil. -le-an), pl. herculeéni (sil. -le-eni); f. sg. herculeánă, pl. herculeéne

ERCULEÁN, -Ă adj. v. herculean.

HERCULEÁN, -Ă adj. Asemenea lui Hercule; foarte puternic, voinic. [Pron. -le-an, var. erculean, -ă adj. / < fr. herculéen].

HERCULEÁN, -Ă adj. 1. referitor la Hercule. 2. demn de un Hercule; foarte puternic, voinic. (< fr. herculéen)

HERCULEÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care este caracteristic pentru eroul antic grec Hercule; care aparține lui Hercule. 2) Care are o forță fizică extraordinară; extrem de puternic. [Sil. -le-an] /<fr. herculéen

herculean a. demn de Hercule: putere herculeană.