helofil

helofíl adj. m., pl. helofíli, f. sg. helofílă; pl. helofíle

HELOFÍL, -Ă adj. (despre plante) cu afinități pentru terenurile mlăștinoase. (< lat. helophilus)

HELO-1 „baltă, mlaștină, nămol”. ◊ gr. helos „mlaștină, baltă” > fr. hélo-, engl. id. > rom. helo-. □ ~cren (v. -cren), adj., (despre izvoare) care se scurge într-o mlaștină; ~fil (v. -fil1), adj., care are afinități pentru regiunile mlăștinoase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) al căror rizom se află în nămol sau în mlaștină; ~hidrofite (v. hidro-1, v. -fit), s. f. pl., plante superioare adaptate la locurile mlăștinoase cu adîncime mică; ~hilofil (v. hilo-, v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în pădurile mlăștinoase sau umede.