haznă

HÁZNĂ, hazne, s. f. (Reg.) Folos. – Din magh. haszon.

HÁZNĂ, hazne, s. f. (Reg.) Folos. – Din magh. haszon.

HÁZNĂ s. f. (Transilv.) Folos. Nici nepoată-sa n-avea haznă din averea ceea. La TDRG. Am lăsat boii pe brazdă Și părinții făr’ de haznă. BIBICESCU, P. P. 142.

háznă (reg.) s. f., g.-d. art. háznei; pl. házne

háznă s. f., g.-d. art. háznei; pl. házne

HÁZNĂ s. v. afacere, avantaj, chilipir, câștig, folos, pricopseală, profit.

hásnă și háznă f., pl. e (ung. haszon [cu sufix haszna], folos, unde și sîrb. hásna). Nord și est. Folos: muncesc, și, cînd colo, ce hasnă am? (Neam. Rom. Pop. I, 440). V. polză.

háznă, V. hasnă.

haznă s. v. AFACERE. AVANTAJ. CHILIPIR. CÎȘTIG. FOLOS. PRICOPSEALĂ. PROFIT.

háznă, hazne, (hasnă), s.f. – (reg.) 1. Folos, câștig, profit: „Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguțu’ meu” (Memoria, 2001: 98). „E atât de general întrebuințat cuvântul haznă, încât cel literar abia ici-colo se aude, rar” (Țiplea, 1906). 2. Satisfacție. În expr. a avea haznă (de ceva sau de cineva) = a avea folos; a se bucura de ceva sau cineva. – Din magh. haszon „folos, profit, favor” (Scriban, DEX, MDA).

háznă, -e, s.n. – Folos: „Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguțu’ meu” (Memoria 2001: 98). „E atât de general întrebuințat cuvântul haznă, încât cel literar abia ici colo se aude, rar” (Țiplea 1906). – Din magh. haszon „folos”.