hangar

HANGÁR, hangare, s. n. Construcție amplasată în apropierea pistei de decolare și aterizare, destinată adăpostirii, reparării, reviziei și întreținerii avioanelor. – Din fr. hangar.

HANGÁR, hangare, s. n. Construcție amplasată în apropierea pistei de decolare și aterizare, destinată adăpostirii, reparării, reviziei și întreținerii avioanelor. – Din fr. hangar.

HANGÁR, hangare, s. n. Construcție mare destinată adăpostirii și reparării avioanelor, tractoarelor, batozelor etc. Dintr-un hangar, porni un tractor botos. CAMILAR, TEM. 47.

hangár (construcție) s. n., pl. hangáre

hangár s. n., pl. hangáre

HANGÁR s.n. Construcție mare, formată dintr-un acoperiș înălțat pe stâlpi și cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. [< fr. hangar].

HANGÁR s. n. construcție mare, cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. (< fr. hangar)

HANGÁR ~e n. Construcție specială amplasată în apropierea aerodromului pentru adăpostirea avioanelor și pentru lucrările de reparație a acestora. /<fr. hangar

*hangár n., pl. e (fr. hangar, de orig. neșt. Cp. cu hambar). Mare șopron de fer (une-orĭ numaĭ un simplu acoperemînt de stîlpĭ) de adăpostit aeroplane, trăsurĭ, lăzĭ, baloturĭ, sacĭ ș. a.

HANGAR clădire special construită și utilată în vederea adăpostirii, reparării, reviziei și întreținerii aeronavelor. Hangarul este format dintr-un acoperiș înălțat pe stâlpi și mai multe deschideri laterale.