hama

hî́mă f., pl. e (slav). Btș. Cĭumă, femeĭe foarte urîtă.

HAMA (HAMᾹH), oraș în V Siriei, la poalele M-ților Liban, pe Orontes; 273 mii loc. (1994). Nod de comunicații. Centru agricol și comercial (cereale, bumbac, fructe). Ind. metalurgică, textilă, încălț. și alim. Moschee (sec. 12). Muzeu arheologic. Vechi oraș de origine hitită, frecvent menționat în „Biblie”. În sec. 10 î. Hr. devine centrul unui puternic stat arameic, cunoscând apogeul dezvoltării sale în sec. 8 î. Hr.; cucerit de asirieni în 720 î. Hr. În sec. 2 î. Hr., regele seleucid Antioh IV îi schimbă numele în Epiphania, iar în 63 î. Hr. H. este inclus în provincia romană Siria; în doua jumătate a sec. 17 a fost cucerit de arabi.

HAMA [amá], Boubou (1909-1982), om politic și scriitor de limbă franceză din Niger. Președinte al Adunării Naționale a Nigerului (1960-1974). Lucrări privind specificul african („Istoria tradițiilor poporului Zarma-Songhai”, „Povești și legende din Niger”).

Hăm/a, -ug v. Ham 1, 2.