găurea

găurea sf [At: I. CR. I, 5 / P: gă-u~ / Pl: ~ele / E: gaură + -ea] 1-2 (Șhp) Gaură (1) (mică) Si: găurică (1-2), găurice (1-2), (reg) găuruță (1-2). 3 (Lpl) Broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. 4 (Pop; îcs) În ~ele Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Bot; reg; lpl) Viorele (Scilla bifolia). 6 (Bot; reg; lpl) Toporași (Viola odorata).

găuri [At: BIBLIA (1688), 381¹ / P: ~gă-u~ / Pzi: ~resc, (nob) gaur și găur / E: gaură] 1-2 vtr A (se) face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.) Si: a perfora, (reg) a borteli, a borti (pop) a sfredeli. 3 vr A se degrada apărând găuri. 4 (Fig) A avea relații sexuale cu o femeie.

GĂUREÁ, -ÍCĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.

GĂUREÁ, -ÍCĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură. V. perfora. Găurește scîndura cu burghiul. ▭ Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-.

găureá v. găurícă

găurí (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 să găureáscă

găurícă/găureá (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurélei; pl. găuréle; art. găurélele

găurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 sg. și pl. găureáscă

găurícă/găureá s. f., g.-d. art. găurélei; pl. găuréle

GĂUREÁ s. găurică, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

GĂUREÁ s. v. toporaș, violetă, viorea.

GĂURÍ vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. v. sparge. (Blidul s-a ~ la fund.) 3. v. zdrențui. 4. v. caria.

GĂURÍ vb. v. composta.

GĂURÍCĂ s. găurea, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

GĂUREÁ ~éle f. (diminutiv de la gaură) la pl. Fel de broderie executată pe o pânză din care s-au scos firele transversale. [Var. găurică] /gaură + suf. ~ea

A GĂURÍ ~ésc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură

A SE GĂURÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură

găurì v. a face o gaură.

găureá și -ícă f., pl. ele, și găurice f., pl. ĭ. Vest. Gaură mică.

găurésc v. tr. (d. gaură). Vest. Bortesc, borteĭesc, fac găurĭ: a găuri pămîntu.

GĂUREA s. găurică, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

găurea s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.

găuri vb. v. COMPOSTA.

GĂURI vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. a (se) perfora, a (se) sparge. (Blidul s-a ~ în fund.) 3. a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) uza, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de tot.) 4. (MED.) a se caria, a se strica, (reg.) a se scorboroși. (Dinții i s-au ~.)

GĂURICĂ s. găurea, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol.

găuri, găuresc v. t. 1. a împușca. 2. a înjunghia. 3. (d. bărbați) a poseda sexual.