gălătuș

gălătuș [At: TDRG / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 sm Cocoloș mare, îndesat, de mămăligă Si: gălătuc. 2 sm Bulz. 3 sm Îmbucătură mare. 4 av (Îe) A-i merge mâncarea pe gât ~ A înghiți cu noduri. 5 sm (Lpl; fig) Pumni aplicați după ceafă. 6 Cremene. 7 sm (Mpl) Bucăți de trunchi lungi cât carul, groase, rotunde, nedespicate Cf bilă, butuc, tumurg.

GĂLĂTÚȘ, gălătuși, s. m. Cocoloș mare (de mămăligă). Dăduseră și lui Balan un gălătuș de mămăligă. La TDRG.

GĂLĂTÚȘ, gălătuși, s. m. Cocoloș mare (de mămăligă).

gălătúș s.n. (reg.) 1. boț de mâncare. 2. lovitură la ceafă, ca să poată înghiți. 3. cremene, cuarț. 4. retezătură de copaci.

gălătúc m. (bg. gŭltŭk, înghițitură, d. glŭtka, gîtlej; rus. glotók. V. gît). Est. Boț de mîncare cît poțĭ înghiți odată (bol alimentar). Fig. Iron. Pumn tras cuĭva la ceafă în cît să înghită orĭ să icnească. – În nord gălătúș (ca țumburuc, -uș).