găinițare
găinăța vr [At: SBIERA, P. 56 / P: gă-i~ / Pzi: ~țez / E: găinaț] (D. păsări) A defeca Si: găina (1).
GĂINĂȚÁ, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A se găina1. [Pr.: gă-i-. – Var.: găinițá vb. I] – Din găinaț.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GĂINIȚÁ vb. I v. găinăța.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GĂINĂȚÁ, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A se găina1. [Pr.: gă-i-. – Var.: găinițá vb. I] – Din găinaț.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GĂINIȚÁ vb. I v. găinăța.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GĂINĂȚÁ, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. A se găina. – Pronunțat: gă-i-.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
găinățá (a se ~) (gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinățeáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
găinățá vb., ind. prez. 3 sg. găinățeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
GĂINĂȚÁ vb. a se găina.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
găinățéz (mă) v. refl. (d. găinaț). Se zice despre păsărĭ cînd leapădă materiile fecale.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
GĂINĂȚA vb. a se găina.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink