gâtuitură

GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură.

GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură.

GÎTUITÚRĂ, gîtuituri, s. f. Partea îngustată a unui lucru sau locul unde se produce îngustarea unui lucru. Gîtuitura unei văi. Gîtuitura unui tub. – Pronunțat: -tu-i-.

gâtuitúră (-tu-i-) s. f., g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri

gâtuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri

GÂTUITÚRĂ s. 1. v. sugrumătură. 2. (concr.) gâtuire, sugrumătură. (~ unui flacon.)

GÂTUITÚRĂ ~i f. Parte îngustată a unui lucru. /a gâtui + suf. ~(i)tură

GÎTUITURĂ s. 1. sugrumătură. (~ unei persoane.) 2. gîtuire, sugrumătură. (~ unui flacon.)