gânscar

gânscar sm vz gâscar

gâscar sm [At: (a. 1784) GCR II, 136/9 / V: gâns~ / Pl: ~i / E: gâscă + -ar] (Pop) 1 Păzitor de gâște. 2 Cel care poartă gâsca la jocul „de-a-gâsca” (8).

GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar.

GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar.

gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári

gâscár s. m., pl. gâscári

GÂSCÁR ~i m. Persoană care paște gâștele. / gâscă + suf. ~ar