gâlmă
13 definiții pentru gâlmă
gâlmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67/2 / V: hâ~, hâlm, holm sn / Pl: ~me / E: slv хлъмъ] 1 (Înv) Dâmb. 2 (Pop) Umflătură. 3 (Pop) Ganglion.
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl’ŭmŭ.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl’ŭmŭ.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GÎ́LMĂ, gîlme, s. f. 1. Dîmb, movilă, gorgan. 2. Umflătură, gîlcă. Locurile de unde pornesc tufele... sînt mai dezvoltate, umflate ca niște gîlme, iar frunzele mai reduse. SĂVULESCU, M. U. II 371.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
gâlmă s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
GÂLMĂ s. v. gâlcă, umflătură.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
gîlmă (gấlme), s. f. – 1. Colină, dîmb, coastă. – 2. Umflătură, gîlcă. – 3. Tont, prost. – Var. hîlmă, holm, halm, hîlm. Sl. chlŭmŭ „colină” (DAR). Sensul al doilea pare propriu și sl.; ultimul este poate rezultatul unei confuzii cu bg. glamav „tont”. Der. hîlmos (var. homuros), adj. (abrupt, accidentat); hîlmui, vb. (a îngrămădi); ghelmea, s. f. (mal abrupt); dîlm, s. n. (mal abrupt), rezultat din încrucișarea cu dîmb.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
gî́lmă f., pl. e (cp. cu vind. gúlma-s, tumoare. Wld. 268 și 270. V. jolnă și maglă 1). Dîlmă, deal izolat. Tumoare, unflătură, bolfă, gîlcă, hîlmă. Fig. Iron. Om prost (adică „ceva gogoneț, ca o bubă, ca o gogoașă”. Cp. cu gogleț).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
gîlmă s. v. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
gấlmă, gâlme, (gâlgoi), s.f. – (reg.) Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă”. – Din vsl. chlǔmǔ „colină” (DEX, MDA), dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
gấlmă, -e, (gâlgoi), s.f. – Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă”. – Din sl. chlǔmǔ, dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.
gâlmă, gâlme s. f. (peior.) om lipsit de personalitate / influențabil
- sursa: Argou 2007
- permalink