gâlgâitor

gâlgâitor, ~oare a [At: CAMILAR, T. 197 / P: ~gâ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: gâlgâi + -tor] 1 Care gâlgâie (1). 2 (D. ape, sânge etc.) Care gâlgâie (6). 3 (Rar; pan; d. cântece, muzică) Care gâlgâie (5).

GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor.

GÂLGÂITÓR, -OÁRE, gâlgâitori, -oare, adj. Care gâlgâie. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tor.

GÎLGÎITÓR, -OÁRE, gîlgîitori, -oare, adj. (Despre ape) Care gîlgîie. În lungul pîraielor gîlgîitoare zbucneau porcii sălbatici. CAMILAR, T. 197. – Pronunțat; -gî-i-.

gâlgâitór (-gâ-i-) adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre

gâlgâitór adj. m., pl. gâlgâitóri; f. sg. și pl. gâlgâitoáre