gutunărire

gutunărí, gutunărésc, vb. IV (reg.) a suferi de guturai (gutunar).

gutunărésc (est) și guturăĭésc (vest) v. tr. Îmbolnăvesc de gutunar: ĭarna asta ne-a gutunărit pe toțĭ. V. refl. Ne-am gutunărit. Maĭ des ca part. gutunărit.