gustativ

GUSTATÍV, -Ă, gustativi, -e, adj. (Fiziol.) Care aparține gustului (I), privitor la gust, care provoacă senzația de gust. – Din fr. gustatif.

GUSTATÍV, -Ă, gustativi, -e, adj. (Fiziol.) Care aparține gustului (I), privitor la gust, care provoacă senzația de gust. – Din fr. gustatif.

GUSTATÍV, -Ă, gustativi, -e, adj. (Fiziol.) Care se referă la gust (I), al gustului. Papile gustative.

gustatív adj. m., pl. gustatívi; f. gustatívă, pl. gustatíve

gustatív adj. m., pl. gustatívi; f. sg. gustatívă, pl. gustatíve

GUSTATÍV, -Ă adj. Referitor la gust, al gustului. [< fr. gustatif].

GUSTATÍV, -Ă adj. referitor la gust. (< fr. gustatif)

GUSTATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de gust; legat de gust. /<fr. gustatif

*gustatív, -ă adj. (d. gustat; fr. gustatif). Fiziol. Al gustuluĭ, relativ la gust. Nervu gustativ, care transmite sensațiunea gustuluĭ.