grămăticie

9 definiții pentru grămăticie

GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Învechit) Cancelarie. Arhon bane, treci în odaia grămăticiei, că am să-ți vorbesc. FILIMON, C. 60.

grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticíe s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

GRĂMĂTICÍE s. v. cancelarie.

grămăticie f. od. cabinetul secretarului domnesc: arhon Bane, treci în odaia grămăticiei FIL.

grămăticíe f. Funcțiunea de grămătic. Cabinetu luĭ.

grămăticie s. v. CANCELARIE.