grămujda

grămujdá, grămujdéz, vb. I (reg.) a mormăi, a crâcni, a protesta lent.

glămujdésc v. intr. și tr. (vrus. hlomozdzič, ceh. hlomoziti, de aceĭațĭ orig. cu gălămoz 2, glomoz, zgromojd, hălămujdĭe). Mold. nord. Fac gură, protestez, crîcnesc. – În Trans. și grămujdez și gremujdez: a nu gremujda nicĭ un cuvînt înaintea cuĭva (Ret. N. Rev. Rom. 15 Aug. 1900, 95).

grămujdéz, V. glămujdesc.