grozăvenie

GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie.

GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Pop. și fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică. 2. (Concr.) Lucru sau ființă înfricoșătoare. 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie. 4. (Concr.) Lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie. 5. Fig. Număr, cantitate mare; mulțime (de...). – Grozav + suf. -enie.

GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s. f. (Popular) 1. Faptul de a fi groaznic. Dar inima lor stricată nu simte toată grozăvenia nemoralității lor. GHEREA, ST. CR. I 280. 2. Lucru sau ființă groaznică, înfricoșătoare. În copilăria sa a stat sub înrîurirea unei mame bigote, care umplea capul copilului cu basme religioase, cu grozăveniile iadului. GHEREA, ST. CR. I 32. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», intensifică înțelesul cuvintelor determinate fie în sens bun, fie, mai ales, în sens rău) Omul ce i-a mîntuit de grozăvenia aceea de bălaur. La TDRG. 3. Fig. Număr, cantitate mare, mulțime, sumedenie. Erau șoareci și cloțani... grozăvenie! RETEGANUL, P. V 6.

grozăvénie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. grozăvénia (-ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (-ni-i-)

grozăvénie s. f. (sil. -ni-e), art. grozăvénia (sil. -ni-a), g.-d. art. grozăvéniei; pl. grozăvénii, art. grozăvéniile (sil. -ni-i-)

GROZĂVÉNIE s. v. duium, grămadă, grozăvie, monstruozitate, mulțime, oroare, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

GROZĂVÉNIE ~i f. 1) v. GROZĂVIE. 2) fig. (despre ființe, lucruri) Mulțime mare; groază; sumedenie. /grozav + suf. ~enie

grozăvénie și grozăvíe f. (d. grozav). Caracteru de a fi grozav. Faptă grozavă, care inspiră oroare: grozăvia unuĭ războĭ, unuĭ incendiŭ.

grozăvenie s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. GROZĂVIE. MONSTRUOZITATE. MULȚIME. OROARE. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.