grosier

GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

GROSIÉR, -Ă, grosieri, -e, adj. (Livr.) Care este lipsit de finețe; care este făcut fără grijă, fără finețe. ♦ Fig. Care este lipsit de educație, de cultură, de bune maniere. [Pr.: -si-er] – Din fr. grossier.

grosiér (-si-er) adj. m., pl. grosiéri; f. grosiéră, pl. grosiére

grosiér adj. m. (sil. -si-er), pl. grosiéri; f. sg. grosiéră, pl. grosiére

GROSIÉR, -Ă adj. (Franțuzism) Grosolan. ♦ (Despre furaje) Mare, cu paiul gros. [Pron. -si-er. / < fr. grossier].

GROSIÉR, -Ă adj. 1. lipsit de educație, de cultură, de maniere; grosolan; ordinar. ◊ (fig.) trivial. 2. (despre nutrețuri fibroase; și s. n. pl.) cu conținut mare de celuloză (paie, pleavă de cereale etc.). (< fr. grossier)

GROSIÉR ~ă (~i, ~e) Care este de calitate proastă sau care este insuficient prelucrat; grosolan. Haină ~ă. /<fr. grossier

grosiér, -ă adj. (franțuzism) Grosolan ◊ „Florin Piersic face din nou compoziție, îmbătrânindu-se printr-un machiaj forțat (în genere machiajul este mult prea grosier) pentru a fi spătarul Dragomir.” Săpt. 5 XI 82 p. 4. ◊ „[...] debutul spectacolului era forțat, împins spre linia unor sublinieri grosiere [...]” Săpt. 4 III 83 p. 6. ◊ „Determinism grosier” Ap. 9/93 p. 6 (din fr. grossier; DEX, DN3)