grilaj

gârlaj sn vz grilaj

GRILÁJ, grilaje, s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă etc. [Pl. și: grilajuri] – Din fr. grillage.

GRILÁJ, grilaje, s. n. Gărduleț făcut din vergele de fier, din stinghii (încrucișate) de lemn, din plasă de sârmă etc., care se montează la o fereastră, la o ușă, la unele garduri etc. [Pl. și: grilajuri] – Din fr. grillage.

GRILÁJ, grilaje, s. n. Împrejmuire făcută din bare de oțel sau de lemn, ori din plasă de sîrmă fixată pe rame metalice. Era una din puținele case boierești cu zid și un gard cu grilaj de fier împrejurul curții. DUMITRIU, B. F. 118. Cînd și cînd se opreau la un grilaj, în care erau îmbulzite flori vii și coroane uscate. SADOVEANU, M. C. 79. Dorcea... ocolea pe lîngă grilajul de fier al grădinii. CAMIL PETRESCU, N. 15. Simțindu-se amețit, se răzămă puțin cu mînele de grilajul din față. BUJOR, S. 146. – Pl. și: grilajuri.

griláj s. n., pl. griláje

griláj s. n., pl. griláje

GRILÁJ s. parmaclâc, (înv.) parmac. (Verandă cu ~.)

GRILÁJ s.n. Împrejmuire alcătuită din panouri de vergele metalice sau de lemn ori din plasă de sârmă. [< fr. grillage].

GRILÁJ s. n. împrejmuire din panouri de vergele metalice sau de lemn, ori din plasă de sârmă. (< fr. grillage)

GRILÁJ ~e n. Îngrăditură (la o fereastră, ușă, în jurul unei grădini etc.) din zăbrele de metal, stinghii de lemn sau plasă de sârmă. /<fr. grillage

grilaj n. garnitură din fire de fier ce se pune la ferestre sau la uși cu geamuri.

*griláj n., pl. e (fr. grillage, d. grille. V. gratie). Parmaclîc, gard de gratiĭ.

GRILAJ s. parmaclîc, (înv.) parmac. (Verandă cu ~.)